Sunt o
cititoare împătimită. Dar nu îmi place
orice carte. La fiecare vârstă am avut cărțile mele favorite, desigur
adecvate vârstei emoționale . Un
singur element comun unește cărțile
favorite, îmi rămâne în amintire felul cum
personajul primește acces la lumea magică. Că ar fi papucii fermecați, covorul zburător,
calul înaripat, mai târziu melodia sau versurile magice, globul fermecat, mătura , sau incantațiile declamate în fața
alambicului care bolborosește. Toate m-au făcut să mi doresc să am un astfel de
obiect , funcțional magic în lumea
materială nemagică.
Universul împlinește în general dorințele care vin din vibrații adânci ale
sufletului și se pare că obiectul magic
care mi-a fost desemnat în această viață este bagheta.
Desigur nu i-am înțeles de la început semnificația și
modul de utilizare, ceea ce dovedește că putem trăi înconjurați de magie toată
viața fără să o putem simți măcar.
Deci primul
”băț” l-am primit la 18 ani. În vâltoarea emoțională a acelor ani nu a însemnat
nimic. L-am păstrat o vreme și nu știu ce s-a mai ales din el.
Între timp ,
20 de ani, am crescut , în înțelegere, în atenție pentru lucrurile exterioare,
în responsabilitate.
Pentru
Univers nu există cauze pierdute , iar 20 de ani înseamnă de fapt 20 de secunde
cosmice, bagheta mi-a fost reoferită în alt context. Acum era mai mică, mai șlefuită, și însoțită de un mesaj verbal ,( că poate oi
pricepe) să mă ajute în dirijarea lucrurilor spre făgașul dorit. Hmm ,
metafore, am zis. Am apreciat momentul prin urmare bagheta stă de alți mulți ani pe masa mea de birou în vasul pentru
pixuri.
Fără a
dispărea nevoia de magic se pare că nu pot face conexiunile necesare, nu am
găsit formula magică pentru utilizare eficientă a obiectului primit.
Și universul
tot nu se lasă .
Trimite iar
mesaje sub formă jucăușă , făcând
emisari colegi în contexte din cele mai ciudate.
Într-un joc
de teambuilding , fiind rugați să
atribuim roluri colegilor, altele decât cele pe care le au în mod obișnuit,
m-am trezit cu rolul de ”dirijor”.
Acu era
foarte clar, cu bagheta pe masă , cu rolul atribuit, bagheta trebuie folosită.
Sunt încă în
proces de descoperire…. Universul vorbește cu cine îl poate auzi. Recunosc sunt
cam surdă și cam oarbă, dar încăpățânată și voi găsi formula magică până la urmă.
Până atunci
bagheta mea stă pe masa de birou în
vasul de pixuri și din când în când strălucește pe masă și îmi amintește
că eu sunt dirijorul, că pot să fac lucrurile să se întâmple așa cum vreau eu,
dacă respect rețeta aprobată – muncă +
onestitate + înțelegere + respect+ detașare și umor .
Există o
alchimie a zilelor noastre care ne obligă la transformarea zilnică a
urâțeniei în valoare și poate este mai
greu pentru noi magii secolului XXI față în față cu realitatea decât magilor din evul mediu care stăteau în hrube
, combinând substanțe până când transformau plumbul în aur. Acum rolul nostru
este să schimbăm disperarea în speranță,
teama în curaj, lașitatea în onestitate,
sordidul în încântător…. Mult mai greu și mai provocator….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.