Geneză

Era o vreme pe care poetul nostru o descrie ca nimeni altul.

Nu e nimic si totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemenea
Uitării celei oarbe.

În energia primordială primul act de vointă  a fost   impotriva acestui nimic.  Demiurgul a luat în mîinile lui cosmice o bucată de materie si una de antimaterie si le-a ciocnit în marele big bang. S-a jucat câteva zile ,  modelând galaxii, așezând planete, sori, comete, stele , luni… fiecare cum era  gata  sufla peste  ea  trimițând-o pe fiecare în adânc … Uneori  strănuta gâdilat de praful de stele și atunci galaxia pleca ani lumină, departe  …Peste altele   trimetea in suflul  un pic de har, și planeta prindea viață în forme diferite, după cum  harul suflat era mai mult sau mai puțin. Pe unele corpuri cerești a pus culori, pe altele vânturi, iar pe altele au ajuns  picături de sudoare și așa au apărut mările și oceanele. Uneori  răsuflarea era uscată și multe corpuri cerești au rămas sterpe.  Alteori răsuflarea era așa de fierbinte și pasionată că sori sclipitori și radianți plecau să-și caute galaxiile.

Și demiurgul a muncit mult  încercând să umple spațiul adânc.   La un moment dat s-a oprit și a respirat . S-a rotit , s-a uitat în jur și  a văzut că nu mai era singur. O puzderie de luminițe straluceau  în orizonturile stelare.  Și totul era în mișcare, și totul avea o viață proprie și începea să capete un sens.

”O !!!!!! sunt creatorul acestui măreț spațiu. Dar care a fost prima mea   creație , în ce colț îndepărtat de univers a ajuns?  Trebuie să plec să îmi văd fiecare copil al mâinilor mele !

Și a început o călătorie de mii de ani lumină , și demiurgul a văzut  cum s-a dezvoltat fiecare firicel de viață  pe care l-a trimis în univers.  A văzut și lucruri nereușite moarte dar și lumi minunate și armonioase.   A întâlnit viața. El a  suflat-o peste multe planete , iar harul a început să lucreze în adâncuri  , forme, modele , tipologii diverse, plante și animale, lumini și umbre, și în fiecare colț de univers   viața a prins nenumărate contururi   și obiceiuri au început să pună stăpânire pe galaxii.

Și au trecut mulți alți ani lumină în care totul s-a dezvoltat, și lucrurile au început să șchioapete. Ici acolo impulsul de viață și de energie era atât de puternic încât  creația a încercat să se transforme în creator. Multor creaturi din multe galaxii nu le mai ajungea ceea ce erau , doreau  sa devină mai mult să stăpânească tot.

Fiind părți ale întregului, demiurgul a simțit această nevoie a celulei de a se lupta și de a nega creatia primordială, corpul unic din care aparținea. A pornit iar în călătorie printre galaxii adunând toate tipurile de suflete  care doreau altceva, care prin spiritul lor rebel  cauzau tulburări în sânul mediului în care trăiau. Nu mai putea acum nici sa le inspire integrându-le în  suflul absolut de unde au fost  create, s-ar fi creat un conglomerat energetic  care ajuns  la o anumită masa critică  ar fi dus la implozia   sufletului  creator , devenit acum gazdă.

S-a tot gândit în timp ce colecta  spiritul rebel din univers într-un uriaș sac .

” Fiecare acest spirit liber are puterile  mele, la scară mai mică , dar le are, adunati  toti acesti rebeli   ar putea distruge întregul univers. Trebuie să  găsesc o soluție să ii fac să uite că au puteri, si să ii fac să învețe cumva , experimentând pe pielea lor proprie,  binele și răul și responsabilitatea creatorului ” La un moment dat voi avea nevoie de alți cocreatori, să mă ajute să călătorească cu mine să aibă grijă de universuri îndepărtate.

Era în acel moment în trecere prin Calea lactee, o  galaxie de la o margine a universului. S-a uitat cu atenție și a văzut  , o mică planetă albastră luminată de un soare și cu un mic satelit, o lună. A  coborât  și a văzut că solul acestei planete este unul  argilos,  ușor de modelat. Și a luat-o de la capăt. De astă dată nu mai modela forme cerești  și  concepte, ci  din lutul umezit cu apa mărilor și a râurilor modela forme.

S-a uitat în sac și a văzut care erau caracteristicile de bază ale sufletelor rebele  și le-a făcut câte o formă care să le semene în oarecare măsură. Le-a dat culori diferite, le-a dat  simțuri diferite le-a dat moduri de exprimare diferite. 

Sacul era mare și plin și nu putea să elibereze toate aceste spirite concomitent.

A mai luat materie și antimaterie și a creat gardienii planetei , care urmau să gospodărească toată acea ceată de spirite rebele.  A făcut cu ei un consiliu și a făcut reguli. …

În formele de lut urmau să fie trimise câte un spirit,  să facă exerciții de supraviețuire și de acomodare  pe planetă , să își facă lecțiile pe care gardienii le trimiteau  periodic în calea lor.  Când  lecțiile erau absolvite, se creștea nivelul de dificultate.  Și așa fără amintirea puterilor demiurgice, fiecare urma să își ispășească propria istorie rebelă și să devină un creator responsabil și să primească  însărcinări pe planete , poate chiar gardian sau să se întoarcă acasă.

Pe măsură ce lucrurile deveneau funcționale tot mai multe spirite urmau să populeze concomitent planeta…. așa au apărut Adam și Eva.

De acolo știm cam tot,  e istorie. Nu învățăm repede, suntem rebeli  și distrugători,  și  se pare că nu ne e dor de planetele de pe care am venit de fapt. Trăim cu intensitate, iubim și urâm , omorâm și dăm viață.  Cei mai buni dintre noi , cei care au înțeles pleacă definitiv, de aceea ne e atât de dor și  pierdem bucăți de spiritualitate, cei care vin o iau de la capăt cu clasa  întâia a forței  și a luptei.