Călătoria

Dăduse dovadă până atunci de curaj și răbdare. Veșnic  conciliant si dornic sa colaboreze,  aducând mereu un zâmbet pe buzele celor cu care interacționa.  Fiecare zi era frumoasă, oamenii din jur erau foarte  prietenoși și  înțelegători. Când prietenii și amicii au devenit foarte mulți,   când situațiile de viață au început să se succeadă cu viteză, o zi fiind gazda multor întâmplări controversate , a început să vadă mai multe și să înțeleagă mai profund motivațiile celor care îl înconjurau.

Mai întâi a făcut cunoștință cu duplicitatea.  Educația și respectul politețea , amabilitatea, prietenia și interesul  sincer  erau  date la o parte când apărea un  individ cu putere socială și cu bani, incult,  incorect și nepoliticos . Prima dată a fost confuz! Ce se întâmplă ? s-a schimbat ceva?

 Apoi s-a întâlnit cu  minciuna, acea mică poveste care  modifica un pic o intâmplare, doar atât cât să pună în valoare un interlocutor, in detrimentul unuia absent.   Ajungea să audă  diverse variante ale aceleiași istorii,  de fiecare dată eroul fiind altul  , povestitorul.

A petrecut o vreme încercând să dea de firul corect , să restabilească adevărul în forma lui absolută. Mare greșeală , adevărul era anost și desigur , nu interesa pe nimeni.

S-a întâlnit apoi cu trufia și egoismul . Era mare impozantă , stia toate și ii eclipsa pe toti. El prietenul tuturor , gata sa ofere orice  cuiva în nevoie a  văzut ca cineva a găsit o solutie mai buna că face lucrurile mai frumos decât le făcea el. Si a întrebat- Cum faci, cum reușești, spune-mi și mie. Răspunsul neașteptat a fost – Nu pot să-ți spun, este ideea mea și doar a mea.

Fiecare întâmplare , aducea după ea luni de tristețe   și îndepărta câte un strat de anturaj.

Devenise obositor, epuizant chiar să faci slalom între atâtea  situații fără sens.Și totuși o parte din acestea erau  în mediul  cotidian, și cuprindea oamenii   cu care lucra cu care trăia.

Căuta disperat soluții  și atitudini care să îl salveze fără însă al face să plece în munți într-o peșteră  având vecini doar animalele sălbatice.

A încercat tot felul de  abordări – a încercat să evite situațiile, a încercat să nu mai fie atât de prietenos, a încercat să  abordeze el  trufia și  egoismul pe care îl văzuse. Nu-i reușea  , nu era el, fiecare zi il făcea din ce in ce mai nefericit. A vorbit cu oameni înțelepți si cu oameni pe care doar îi credea înțelepți. A citit sute de cărți  din acela care dau rețete… pe care nici autorii nu le-au încercat. S-a rugat , a meditat,  a strigat  după ajutor….

Anii au trecut. Oamenii din jur au rămas la fel. El a  devenit mai calm și mai rezervat.  A învățat să asculte fără să mai încerce să găsească adevărul în cele spuse, fără să mai caute în cuvinte prietenii sau dușmanii.

A continuat să fie înconjurat de multă lume și întâmplări controversate veneau și treceau în viteză.

Cumva privea peste ele  găsind o adâncă înțelegere în această zbatere inutilă pentru a fi cel mai bun cel mai frumos sau cel mai adevărat.

A păstrat amabilitatea și  umorul și  și-a dat seama că nu are nevoie de alții ca să se simtă bine . A învățat să ofere fără a cere ceva în schimb pentru că a oferi ceva e ca și atunci când aprinzi o lumânare .  La început ești singurul care o are aprinsă , și vântul care o stinge vă lasă pe toți în întuneric.  Dacă o oferi,  vor fi mii de lumini și nu mai contează  când lumânarea ta se stinge,  sunteți cu toți în lumină .