Dansam! Tango, vals , mambo, rock, bachata, cea-cea...
5- 6 figuri la fiecare dintre dansuri le-am invatat in ani de zile.
Dar sunt femeie, sunt la latitudinea partenerului care conduce.
Si partenerul meu uita in 2 luni figurile de baza.
Deci suntem vesnic incepatori in virtutea faptului ca baiatul conduce.Nu pot face nimic mai mult fara sa se supere. Eventualele comentarii se lasa cu resentimente pe termen lung.
Nu-mi mai place sa dansez. Nu-mi mai place sa repet de milioane de ori aceleasi figuri.
Vad perechi evoluand, invatand si bucurandu-se de aceasta invatare.
Eu sunt mereu o incepatoare langa partenerul meu.
Cu adevarat imi doresc sa merg mai departe.
Ca metafora, povestea e valabila si pe alte segmente ale vietii. Mereu am senzatia ca o iau de la inceput si cu fiecare restart entuziasmul e mai scazut.
La fel cu prietenii. Constat dupa ani ca nu vad maturizarea. Vad aceleasi jocuri prostesti care pe mine nu ma mai incanta..jocuri care nu mai inseamna nimic.
La fel cu situatiile. La fel cu inima mea care nu stie ce vrea.
Acum simt ca vreau sa fiu lasata sa imbatranesc in liniste . Fara dans, fara efort de a placea. Fara nevoia de a fi apreciata sau recunoscuta ca valoare sau ca persoana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.