Te-am simțit o singură dată, in trecere, cand la un party aroma ta m-a dat gata. Nu te-am mai regasit de atunci.Te-am cautat neîntrerupt. Probabil am trecut pe străzi de mii de ori pe lângă tine fără să te văd , fără să te simt, fără să știu ce ușă trebuie deschisă, ce intrebare trebuie pusă. Fiecare zi mă duce mai departe de tine , de speranța că te voi regăsi vreodată.
Imi imaginez că te vad prin vitrinele magazinelor, intru, te caut , incerc să simt aroma ... zadarnic.
Am facut atâtea drumuri în atâția ani sperând să te găsesc. Am trecut oceanul închipuindu-mi că te voi găsi imediat ce voi întreba de tine! Dar nu știu cum te cheamă... ai rămas o aromă și un gust într-o amintire care se diluează cu fiecare zi care trece, acoperită de multe altele.
Am mers mii de kilometri cu trenul sprerând că vei fi undeva pe bancheta alăturată, lângă un călător grăbit și înfometat...apărut undeva între două stații.... ti-aș fi recunoscut aroma...
Puteai fi oricare...de oriunde.Sub soarele Americii , poate cu aromă de pământ grecesc cu ierburi, poate cu finețe elvețiană, nu știu, nu mă pot hotărî...
Sau poate esti aici în curtea bunicilor, cu aroma copilăriei, când serile ne indulceai oboseala și foamea. De atunci te cunosc, de atunci sunt fan brânză, adormeam cu gustul tău ... mă trezeam cu aroma ta venind din bucătăria bunicilor.
Iar acum acest Toni care trezește amintiri atât de vii, cu sortimentele de bânză pe care le-a încercat făcând ocolul pamântului. Poate el te-a găsit, in ciocolata caldă , pe meleaguri Columbiene.
Eu te voi mai căuta! Nu pierd speranța că te voi găsi cândva....
Articol scris pentru superblog 2015.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.