joi, 5 decembrie 2013

Invizibila

Sunt o persoana sigura pe mine. stiu cine sunt, stiu ce doresc, in cea mi mare parte a timpului.
Totusi sunt unele momente pe care nu le inteleg, nu le pot controla mici fizic nici emotional.
Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu invizibila.
Sa exist intr-o camera, intr-un spatiu cu alti oameni , si ei sa nu ma vada , sa nu ma cunoasca , sa nu mi se adreseze.

Cateodata nici eu nu stiu sa ma integrez si cobor in mine atat de tare incat parca sunt pierduta in alt taram.Si totusi  ceilalti se porta ca si cum nu as exista.
Care e lectia pe care trebuie sa o invat de aici?

Sa strig?- Hei sunt si eu aici! Bagati-ma in seama.
Sa inteleg!- Nu avem nevoie de tine, nu existi pentru noi.
Sa stiu!-Nu reprezint nimic pentru nimeni. As putea disparea cu totului nimeni nu ar observa.
sa ma resemnez, sa ma inchid in lumea mea si sa dispar.
Sa lucrez doar cu cei care ma vad. Sa astept cuminte sa ma ia cineva de mana sa zica- esti importanta pentru noi .


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.